À mamma,
Dumane, sò nov'anni, o Ma', chi babbu hè mortu.
Ma cum'hè ch'elle sò cusì tranquille l'ore,
E ch'ellu canta u rusignolu in fondu à l'ortu,
Quand'ellu pienghje è ch'ellu soffre lu me core ?
Dighjà nov'anni ! Mi ricordu quella sera
Piena d'affannu, di spaventu è di dulore.
À bassa voce, tù dicìi una prighera,
È cùtecu prigava, o Ma', lu nostru amore.
Babbu più calmu ripusava in lu so lettu,
È lu silenziu inguttuppava lu paese,
Ma eiu sintìa tamanta angoscia in lu me pettu
Sulamente à guardà le care mani stese.
È strinsi quella manu annantu à lu linzolu 1
Dicendu pianamente : o ba', cumu ti senti ?
- Mi sentu megliu : vai à dorme, u me figliolu
È po', per sempre, li so' ochji funu spenti.
Dumane, sò nov'anni, o Ma', chi babbu hè mortu.
Ma cum'hè ch'elle sò cusì tranquille l'ore,
E ch'ellu canta u rusignolu in fondu à l'ortu,
Quand'ellu pienghje è ch'ellu soffre lu me core ?
.
|