Texte de Jean Costa - Testu di Ghjuvanni Costa
Qual'hè ch'ùn hà intesu dì, quandu
l'affari gìranu male : "Avà simu fritti ", o "Allora
simu fritti !" ? Ma qual'hè chì sà cum'ell'hè
natu ssu dettu ?
A v'aghju da cuntà quì, cum'ella mi fù cuntata da Zìu
Ghjaseppu à scannellera 1.
Pare chì, quandu u Signore fece a terra, u celu è u mare, eppo'
ch'ellu fece ancu l'omu è l'animali, dumandava à ognunu, dopu
à avelli datu u fiatu 2, ciò chì
li farebbe piacè d'avè cume pròpria qualità. Cusì,
u cane dumandò d'avè u nasu finu, a volpe a malizia, u lione a
forza, u lupu i denti punzii, è cétare, è cétare...
Ghjuntu à i pesci, u Signore dumandò :
"È voi, chì vulete ?"
"Noi, vulerìamu l'intelligenza", disse un cappone 3
chì per mè, deve esse statu capu di sindicatu.
"Lupa !" 4 rispose u Signore, "l'intelligenza,
u me figliolu, ùn a vi possu dà, chì l'omu l'hà
digià pigliata".
"Allora simu fritti !" disse u cappone. È cusì fù.
(1) à scannellera : à gorge déployée. (2)u fiatu : le souffle, la vie. (3)u cappone : le chapon, sorte de rascasse. (4) lupa ! (interjection) : peste ! |