Lettre de Petti-Rossu - Scrittu da
Pettirossu
L'annu corsu - 1934 - p.60
Pour voir le texte dans son écriture originale, vous pouvez télécharger
le texte scanné au format jpeg.
Caru parente,
M'hè rincresciutu 1 assai di leghje nant'à
« l'Annu Corsu » di 1933 a vostra lèttera à Pierre
Leca,: « Adieu à la Corse ». « Adieu » hè
una parullaccia 2 : ùn ci videremu mai
più ! Speru, chì l'averete scritta cum'ella si dice à un
amicu ch'omu hà da vede dop'una stonda.
Ùn credite micca chì cosa si passa in Còrsica mi faccia
piacè ; sò dispiaciutu assai di sente ch'in Calvi è ancu
in Aiacciu e donne a si passèghjanu in calzunetti è chì
a pupulazione corsa ùn prutesti rnancu.
U famosu prugressu hè scalatu 3 in Còrsica
cù u trenu, l'auto è l'eletricità. Anticamente s'andava
da Bastìa in Aiacciu in dui ghjorni in vittura, dopu in un ghjornu in
trenu, dopu in 5 ore in autò ; avà, à corricorri 4
ci si vole ghjunghje in menu di quattr'ore è si strappa omu u collu.
Prestu, si spera, in « avion » parteremu à ott'ore da Bastìa,
piglieremu u pastizzu in Aiacciu, è vulteremu à fà cullazione
in casa nostra. È tandu saremu più felici chè u pastore
niulincu chì curava e so' pècure sott'un pilone quandu piuvìa
à ribocchi 5, è si manghjava un
mezu pane neru cun un tagliolu 6 di casgiu o una
sgarba 7 di prisuttu.
(1) rincresce : regretter.
Mi rincresce à divvila : je regrette
d'avoir à vous le dire. (2) parullaccia : gros mot, grossièreté. (3) scalà : débarquer, arriver à l'improviste. (4) à corricorri : à toute vitesse, à fond de train. (5) piove à ribocchi [pj'owɛ a riw'ɔki] : pleuvoir à verse. (6) un tagliolu [talj'olu] : petit morceau de quelque chose que l'on coupe. (7) una sgarba / sgherba : tranche étroite et allongée. |
Dunde vo' pigliate ùn ci hè più chè
fùlmini 1 chì còrrenu. Per
ssi paesi si canta è si ride è si fàcenu cuncorsi di «
belotte ». Ùn si vede quasi più inlocu un campu di granu
; intorn'à i paesi, poc' ortaglia 2, pomi,
fasgiole, carbusgi per manghjalli di statina (per invernu ci pènsanu
i battelli di « Fraissinet »). Castagne nè ulive ùn
si ne coglie più ; sì qualchi giuvanotta si decide à buscassi
qualchi spurtellu di castagne, si ne và in guanti è tacchi alti
à èmpielu !
A pulìtica è i so' milioni hanu avvigliacchitu 3
parechji Corsi.
A vecu anch'eiu chì ci n'andemu à u prufondu. Ùn si travaglia
più, è si manghja è si veste omu megliu chè mai
!
Avete ragiò, caru Parente, i Corsi s'imbasterdìscenu, ma micca
tutti !
È po' a Natura resta. Ella ùn cambia. U golfu d'Aiacciu è
quellu di Portu sò sempre quelli chì vo vidìate anni passati.
Monte d'Oru è u Rotondu vi fàcenu sempre scopre quasi tutta l'Ìsula
bella cume sempre. E Calanche di Piana è a Spelunca sò sempre
à postu. Vizzavona è Aitone hanu sempre e so' belle fureste. Golu
fala sempre pè a scala di Santa Regina. U giru di u Capicorsu piace sempre
à tutti. I nostr'acelli càntanu sempr'allegri ...
Tutti ssi lochi chì vo' avete cantati cun tantu talentu è tant'emozione
v'aspèttanu è vi chjàmanu. È si vo' ùn vulete
piantà manc'un ghjornu nè in Bastìa nè in Aiacciu,
scappàtevine 4 sùbitu per un misachjolu 5
in Calcatoghju duve u vinu hè sempre bonu è in Bucugnanu duve
l'aria è l'acqua sò sempre fresche.
(1) u fùlmine : foudre,
éclair. (2) ortaglia : produit du potager. (3) avvigliacchì(sce) : aveulir, apeurer. (4) scappà : s'enfuir, mais una scappata = une brève visite, d'où scappàtevi = venez faire une apparition. (5) un misachjolu [mizatj'olu] : un petit mois. |
A nostra terra hè sempre quella di Sampieru, di Pàoli
è di Napulione. È tutti li turisti di stu mondu ùn puderanu
cambià u so' anticu nome di Kalliste.
È ùn puderanu cambià per qualchi sèculu i 200 mila
Corsi è Corse chì sò sempre onesti è hanu cunservatu
l'usi è i custumi 1 antichi.
Cacciate e cità duve i furesteri avvilìscenu 2
qualchi Corsu cù e so' mode è i so' andamenti 3,
u restu hè carne sana. Andate duve vi pare da Ersa à Bunifaziu,
in Capicorsu, in Nebbiu, in Balagna, in Ghjussani, in Casinca, in Castagniccia,
in Fium'Orbu, in u Sartinese, in circundariu d'Aiacciu, ci hè sempre
assai ghjente è roba à l'antica.
Aghju fattu una cullazione in Ulmi Cappella, di Pasqua, è ùn aghju
manghjatu chè roba corsa da u pane è u vinu fin'à l'oliu
è a frutta ; aghju fattu ancu una pippata d'erba tabacca. A tuvaglia
è i tuvaglioli 4, e lenzole èranu
di tela casana fine, è in lettu c'era un cuvertoghju 5
chì vi face sudà ancu in tempu di neve.
Quante millaie di Corsi vènenu ogni statina à tastassi un pezzu
di lonzu o di brocciu è à fassi una tasa 6
d'acqua fresca !
A religione cristiana dice : fede, speranza e carità !
(1) i custumi : les moeurs. (2) avvilì(sce) : décourager, dégrader. (3) andamentu : comportement, agissement. (4) a tuvaglia è i tuvaglioli : la nappe et les serviettes. (5) piove à ribocchi [pj'owɛ a riw'ɔki] : pleuvoir à verse. (6) cuvertoghju : housse. (7) una tasa : gorgée d'eau. |
Avete persu a fede, si pò riquistà, ma ùn
perdite a speranza di vede a Còrsica restà onesta cume sempre.
Avanti di distrughje i nostri custumi di tanti sèculi, ùn bàstanu
nè i turisti, nè i furesteri chì si sò arradicati 1
in qualchi cità, nè l'impinzutiti chì vènenu à
fà vede e so' ricchezze cù e so' moglie à schinche nere.
Sò di quelli ch'hanu sempre cercu à fà rinvivì 2
l'usi antichi. Mi sò lagnatu è mi lagnu di tutti ssi mali chì
ci scàlanu da fora, ma Còrsica hè a nostra mamma, ùn
la pudemu rinnegà ! U mio amore per ella ùn morerà chè
attemp'à mè.
Cun fede, speranza è affezzione.
(1) arradicassi : prendre
racine, d'où "s'implanter". (2) rinvivì(sce) [rimbiw'i(ʃɛ)] : revivre, réssusciter. |