Texte de Jean Costa - Testu di Ghjuvanni Costa
Quellu vechju curatu d'Algajola chè vo cunniscite postu
chì l'avete vistu sparte un casgiu niulincu cù Santu u circandaghju,
avìa una servuccia di circa vint'anni, mezana 1
d'una famiglia di pòveri disgraziati è ch'ellu tenìa per
cumpassione. Era una zitelletta belluccia ma, per è faccende casane pocu
laziosa 2 à tal puntu ch'in presbiteriu
e ragnate 3 éranu cume in casa soia è
chì un zingarellu * di lamaghja 4
in fondu à l'àbitu 5 di u nostru
prete andava alegrèndusi 6 perchè
e zarziture 7 o altre cusgere 8
ùn avìanu mai avutu a simpatìa di e maniole
di Marietta. Cusì si chjamava a serva di "Missié".
Una dumènica a mane questu quì, invitatu dopu messa à fà
cullazione inde u merre, chere 9 à Marietta
u paghju di scarpi novi ch'ellu ùn pone per risparu 10
chè una volta a simana. Carchi di fanga secca 11
ch'elli éranu ssi scarpi ! È chì fanga ! Quella chì,
sette ghjorni fà, ci avìa appiccicatu 12
una dumènica piuvicinosa.
"O Mariè ! Ùn l'ai anc'à nettà ssi scarpi !
" si lamenta u nostru brav'omu, pruvendu d'ingrussà a voce.
"Chì bisognu c'era di nettàlli o sgiò curà
? Tantu in escendu l'avete da imbruttà torna", risponde ssa scrianzata
prienzosa 13.
A ssi detti l'omu di Dìu si sente quasi scappà u tappu 1
è, in punta, di u pede dirittu, li si pare d'avè un furmiculaghju 2
di cuderzule 3. Ma u Signore u ritene à
tempu, è li face ancu ingolle 4 a ghjastemuccia
chì, sempre prontu in tale circunstanze, un diavulottu l'avìa
messu sott'à a lingua.
"Ai ancu ragiò ", cunvene dunque. È, dopu prontu, si
ne và à dì a so messa. Ma strada facendu si dice in pettu 5
: "Aspetta à ùn vultà, o Marietta meia, chì
m'ai da cascà".
Dopu avè manghjatu è betu, ùn vede l'ora u sgiò
curatu di ghjunghje in presbiteriu, è stinza 6
u passu per sse strette. Un'arrechja li fisca : hè segnu chì u
Supranu l'hà da parlà. Cù u ditu mìgnulu a si stappa 7
è : "Chì ci hè torna o Signore ?" dice, quasi
stizzosu 8, dubitèndusi 9
di ciò chì ghjustamente ci hè.
"A socu 1 à ciò chè
tù pensi " risponde a voce suprana. "Lascia corre u me figliolu.
È sì t'aghju anzora 2 lagatu fà
quandu t'escisti 3 di casa, ùn ne fà
micca una funa è ùn piglià troppu piacè à
i sèguiti, chì sarìa per tè peccatu maiò
". Ma u nostru curatu, infiacculatu 4 da
u vinu generosu di u sgiò merre, si tappa 5
l'arrechje à dui mani.
"Entrìtemi in borsa o Signore ! Sta volta Marietta l'hà da
sente, a lezzione ! Dopu faraghju penitenza sì vo vulete. " È
ghjustu vede a serva chì stà aspittendu nant'à l'usciu,
appughjata à u tilare 6. À l'aria
pare bella scuntentìssima. È d'in fatti :
"O sgiò curatu, voi po sì chì e fate belle ! Vi ne
site andatu cù a chjave di a cridenza 7
è ùn m'avete lagatu nunda per manghjà à meziornu.
"
"T'aspettava custì " pensa u nostru sacerdore. È à
alta voce : "Manghjà ? È chì bisognu di manghjà
à meziornu n'avìa o cararella di mè, postu chì sta
sera, à ora di cena, averisti avutu torna a fame ? " . È
dinò in pettu : "O Signore, chì ne dite di què ? Ava,
sì vo vulete sò prontu à favvi l'attu di cuntrizzione."
(1) socu : je sais. voir
sapè. (2) anzora [ants'ora] : tantôt, tout à l'heure. (3) esce : sortir. voir crede. (passé simple) (4) infiacculatu : flamboyant, rougeoyant. (5) tappà : boucher. (6) u tilare : le seuil, le chambranle. (7) a cridenza : le garde-manger. |
* (note de l'auteur) : u zincu : ancinu o tuttu ciò chì serve per azzingà. Ma s'impiega ancu per stappattura fatta da una punta, un spinzone, un prunu. Zingu vene da u germànicu "zink" (longubardu "zinka" : punta)