Texte de Jean Costa - Testu di Ghjuvanni Costa
Ghjaseppu Luigi è Francesca Marìa
avìanu avutu trè fèmine, una appressu à l'altra,
è tutte trè cusì belle ch'in quant'à mè una
fata l'avìa datu à sughje à l'appiattu 1
quand'elle èranu inde u vèculu 2.
Ma s'ella hè vera, ci vole à crede chì
qualchi stregaccia 3 si n'era mischiata 4
anch'ella, perchè Lolla, Pippina è Cicì - cusì si
chjamàvanu e trè zitelle - avìanu, cumu diceraghju, una
cusuccia nant'à a lingua, chì era megliu à guardalle chè
à stalle à sente. Di quale ch'elle pigliàvanu, nisuna a
sapìa, chì nu a famiglia èranu, tutti l'altri, belli linguisciolti 5.
Ora dunque chì tutte trè èranu
grandicelle è chì l'èpuce 6
di i mariti s'avvicinava, u babbu è a mamma cumincciàvanu d'avè
i penseri perchè nant'à i giuvanotti di u cantone, chì
e cunnuscìvanu, ùn ci pudìa cuntà.
(1) à l'appiattu
: en cachette. (2) u vèculu : le berceau. (3) a strega = a strea : la sorcière a stregaccia : une mauvaise sorcière (suffixe péjoratif). (4) mischià : mêler, mélanger. (5) linguisciolti : m.à.m. ayant la langue bien déliée (scioltu p.p. de scioglie : démêler). (6) èpuca : époque. dit èpica dans . |
Una speranza ghjunse un annu d'uttobre cù u
novu maestru mandatu per la scola à i sei o sette zitellotti chì
stàvanu in paese : un maestrellu di circa vinti anni ch'iscìa 7
mansu mansu 8 da a scola nurmale d'Aiacciu.
- Quessu hè u Signore chì u ci manda, disse Francesca Marìa
à u maritu, è sta volta poi, ci vole à piazzàccine
una. Sàbatu sera li dicerai di vènesine à veghja chì
faremu e fasgiole cù u vinu caldu.
Eppoi a mamma appronta e figliole dicènduli :
- Attente bè, o zitelle, mi ricumandu. Sàbatu sera dopu cena,
vi ne starete à u fucone cù a vostra cusgera, è chè
ùn senti un ansciu ! Lagarete 9 parlà
à noi.
È u sàbatu sera, quand'ellu ghjunse u giòvanu maestru,
mutatu serinatu è un sùppulu intimichitu, e trè surelle
si ne stàvanu à l'agnu 10 è
a si ricamàvanu 11 ochji bassi. Èranu
ancu più belle chè mai è parìanu trè madunnuccie.
A rusta 12 di u tizzone chì si cunsumava
pianu pianu l'infiàrava ghjustu un suppulellu e manselle per fà
parè ancu più scuru u neru di i so capelli.
(7) esce : sortir.
Application de l'alternance vocalique (sinon, escìa).
Voire, vu parfois uscìa (l'usciu = porte d'entrée d'une maison) (8) mansu : domestique, apprivoisé; doux, docile, inoffensif. La répétition permet d'insister : mansu mansu : tout inoffensif, tout doux. (9) lagà = lascià : laisser. (10) agnu : coin. = scornu. (11) ricamà : broder. (12) rusta = brusta : braise. |
U maestrellu ne fù incantatu. È ch'elle
ùn fèssinu chè un cennarellu 13
di capu à u so «bona sera o madamicelle », li fece ancu piacè,
è li parse un segnu di bon allevu 14, ciò
chì hè scarsu 15 à i ghjorni
d'oghje !
Francesca Marìa chì s'era anch'ella accunciata
un pocu è fatta bella s'intuppò sùbbitu a parolla, per
paura di qualchi cumplicazione è sè v'aghju dettu anzora chì
a lingua l'avìa sciolta, un era micca una bugìa. U maestru stava
à sente - un pudìa u corciu fà di menu - ma i so ochji
èranu altro : andàvanu da una à l'altra di e zitelle, smaravigliati
à vede sse maniole bianche è fine ricamendu cusì bè
: zirga 16 è tira, zirga è tira,
ss'agarelli chjuchi è fini chì facìanu zinzinà e
curate di seta bianca. Ohimè ! Cici hà tiratu troppu ...
"Auh !", li scappa, " avà u fi hè tottu".
*
"L'hè tott'attittatu", li dice Lolla stizzosa 17.
**
"O titelle", rimpruvereghja a terza, "mamma hà bettu don
tarlettite e bo ete tallatu, avà mi ! ". ***
È cusì, l'avete induvinata, l'affari ùn s'accuncionu mancu
sta volta.
(13) un cennu : un signe. un cennerellu : un petit signe. (14) allevu : éducation. (15) scarsu : rare. (16) zirgà = ziricà : aiguillonner. (17) stizzosu : coléreux, irascible, soupe-au-lait. |
* : Avà u filu hè
tortu
** : L'hè tortu addirizzalu
*** : O zitelle, mamma hà dettu bom (chè
vo ùn) parlèssite, è voi ete parlatu !